Mi-e dor
„Mi-e dor de un Crăciun în care sunt copil,
Să mă trezesc în zori, să vin tiptil, tiptil,
Să-ngenunghez sub brad, să foșnăi o hârtie
Sub care stă pitită, o mică jucărie.
Mi-e dor de un Crăciun cu dragi colinde,
Cu mere și cu nuci ascunse pe la grinde,
Cu portocale-ascunse ce sunt „pentru Crăciun”
Și de „nu pune mâna” strigat chiar în Ajun.
Mi-e dor de un Crăciun cu-al mamei dulce glas,
Ce murmură colinde amestecând în vas
Și-n timp ce pune coca în tăvi grele, de fontă
Din care aș vrea să fur așa, un pic, de poftă.
Mi-e dor de un Crăciun în care ochii-mi râd,
Uitându-mă la brad, cu vârful lui cel strâmb,
De vinul fiert al tatei, de sorcova din geam,
De râsul de copil pe care încă-l am.
Mi-e dor de un Crăciun, așa de altă dat’
În care bradul meu, chiar de-a părut sărac,
A fost, cu siguranță, mai mult de ce-a avut
Vre un copil pe lume, de soartă neștiut.
Mi-e dor de un Crăciun cum poate nu mai este,
Când casa se umplea de-arome de poveste,
Când împărțeam puținul pe care îl aveam
Cu cineva din ușă, chiar de nu-l cunoșteam…
Să-mpart cu-acela care, în fiecare-Ajun
Ne colinda pe rând, urând tot ce-i mai bun,
Mergând din casă-n casă, în orișice cătun,
Mi-e dor de bunătate, mi-e dor de-așa Crăciun!”
Sursa:
„Colțul cu idei în rime”
