Bistrița, „Cetatea florilor” — între slogan și realitate
Bistrița se autointitulează „Cetatea florilor”. O titulatură frumoasă, care ar putea deveni o adevărată identitate urbană și un atu turistic. Dar identitatea unui oraș nu se construiește din sloganuri, ci din felul în care își pune în scenă propriile evenimente.
Iar ceea ce vedem la Spotival – Cetatea Florilor Bistrița ridică, din păcate, serioase semne de întrebare.
În locul unei scenografii florale coerente, elegante și gândite de profesioniști, vizitatorii sunt întâmpinați de ornamente care imită vegetația, flori artificiale și decoruri care dau mai degrabă impresia unei improvizații de bâlci decât a unui festival menit să reprezinte imaginea unui oraș.
Când vrei să te prezinți drept „Cetatea florilor”, plasticul verde și florile artificiale nu sunt tocmai cartea de vizită pe care ți-o dorești.
Cât de trist. Cât de chicios. Cât de… Caracal.
Și problema nu este doar estetica unui decor. Problema este lipsa de viziune.
Bistrița are un patrimoniu extraordinar, are o identitate medievală autentică și un centru istoric care ar putea susține un concept turistic de calibru. Ar fi putut deveni un oraș comparabil, în anumite privințe, cu Sighișoara sau chiar cu Sibiul. Dar pentru asta este nevoie de strategie, de bun gust și, mai ales, de oameni care chiar se pricep la cultură urbană, design de eveniment, horticultură, turism și comunicare.
Un oraș-cetate adevărat nu înseamnă doar ziduri, turnuri și titulaturi pompoase. Înseamnă profesioniști chemați să construiască experiențe, nu improvizații decorative.
Iar dacă nici măcar un festival dedicat florilor nu reușește să transmită eleganță, autenticitate și rafinament, atunci poate că ar trebui să ne întrebăm serios încotro se îndreaptă această „Cetate a florilor”.
Despre mașinile parcate direct pe iarbă nici nu mai insistăm. Ar fi nedrept să stricăm cu probleme de civilizație urbană o poveste deja atât de bine decorată cu plastic.
Iar consecințele lipsei de viziune nu se văd doar într-o fotografie nereușită. Se văd în timp: în turiști care nu se întorc, în oportunități pierdute și într-un oraș care, deși are toate ingredientele pentru a deveni o destinație remarcabilă, riscă să rămână captiv între potențial și kitsch.
Pentru că o cetate nu devine „a florilor” printr-un banner. Devine prin felul în care știe să le pună în valoare.
