Jurnalistul Viorel Negru a comentat situația sportului bistrițean după ce Gloria Bistrița a pierdut pe propriul teren în fața Rapidului.
”Gloria este atunci când atingi inimile oamenilor
Voi scrie mai puțin despre handbal, mai mult despre noi. Suntem pregătiți pentru înfrângeri. Mai mereu.
Se spune că pesimistul știe să se bucure sincer la victorii, iar deziluziile i se par o normalitate, spre deosebire de optimist ce trăiește într-o iluzie permanentă a fericirii. De altfel, optimistul este deseori considerat nerealist. Victoriile au apanajul banalității în lumea sa ideală, iar înfrângerile mari tragedii, nenoroc și deseori apocalipse existențiale.
Mulți spun că optimismul a fost principalul pilon al supraviețuirii noastre ca nație. Că, vezi Doamne, popor muncitor, luptător, care a crezut mereu în steaua sa norocoasă!
Nimeni nu a luat în calcul pesimismul ca fond românesc creator de victorii. Filosofii, oamenii ăia deștepți cărora nu le-am citit cărțile, dar le adorăm citatele, au militat totdeauna pentru un echilibru între optimism și pesimism, acel echilibru care ucide depresia și te face să mergi mai departe dintr-un automatism atât divin cât și primar.
Ca popor, tăvălit și subjugat de unii sau alții, rareori am atins echilibrul, cufundându-ne în extreme. În deziluzii și bucurii exagerate.
Cunoscuta expresie „după mai bine de trei decenii de la Revoluție” este o deziluzie, în ciuda faptului că ne-am bucurat, ba unii ba alții, cam la fiecare scrutin electoral, la fiecare victorie la fotbal a Naționalei, la fiecare stradă asfaltată sau o mărire a pensiilor și salariilor.
N-am știut sau poate suntem prea vulcanici ca să rămânem echilibrați în fața normalității.
Avem înscrise în ADN-ul național exuberanța sau resemnarea. De la suntem „fantastici” la „proștii planetei” noi traversăm trecerea de pietoni spre firesc cu viteza norocului sau minunii. Nu ne asigurăm și de multe ori ne calcă mașina timpului.
N-am învățat să ne debarasăm de incertitudinea norocului și să muncim pentru a deveni valoroși.
Pentru noi, o întâmplare fericită ne cocoață în vârful piramidei iar o înfrângere ne plasează pe fundul oceanului. N-am învățat să înotăm și să rămânem la suprafață, să ne construim o corabie și să mergem mai departe.
Românul s-a născut învățat și vorba lui Creangă…nu mai are cine să ne tragă ciubotele.
Ne place să ne lamentăm că n-am avut noroc în viață sau să suportăm cu stoicism destinul până la vestitul „lasă maică, este bine încă, ferească Dumnezeu de mai rău”.
Noi nu vrem să muncim pentru destin. Să muncească el pentru noi.
Și suntem convinși mai mereu că n-avem noroc, dar avem valoare.
Deocamdată nu avem. Așa că înfrângerile la handbal ale Gloriei Bistrița au devenit o normalitate. Cu Zalăul a fost accident, cu Ferencvaros n-am avut prestanță, iar cu Rapidul? Ce a fost cu Rapidul? O normalitate descinsă dintr-un antrenor infatuat, care deține secretele nebănuite ale handbalului, prea plin de bani și încredere din partea finanțatorului, adică CJ BN.
Lui Pera nu i-a lipsit nimic, nu-i lipsește nimic. A, scuze, îi lipsește luciditatea, șmecheria jocului, viziunea. De ce? Pentru că latura sa umană are lipsă…empatia.
Am fost la două campionate mondiale de handbal feminin și două europene. N-am știința lui Pera, dar am făcut un interviu cândva, demult, cu Vasile Stângă care spunea „un antrenor trebuie să simtă handbalul. Nu există rețete ale succesului. Inima este cheia succesului”. Am realizat un interviu cu Cristian Gațu despre handbal imediat după meciul de fotbal din Corsica, Bastia-Steaua. Gațu era președintele clubului. „Pe mine antrenorii m-au lăsat să mă dezvolt. Să fac ce știu, dar să ajungă colegii în situație de gol. Bineînțeles că exista o strategie colectivă pe care o respectam, dar nu era strictă.”
Cornel Oțelea spunea că handbalul ține de psihic. „Dacă antrenorul nu are un psihic echilibrat, transmite și elevilor sau elevelor îngrijorările sale, iar ofensiva devine defensivă. De frică”.
V-am plictisit. Chestia este că Rapidul, cu un lot mai puțin valoros si cu finanțare mai mică, a bătut Gloria Bistrița 2018 la ea acasă cu 29-26.
La Gloria se repetă o greșeală. Horațiu Pașca a fost antrenorul bistrițencelor și secund la națională. Pera este antrenor la Gloria și principal la Națională. Este evident că a fi antrenor în două locuri înseamnă tactici diferite, alte ace, brice și carice, vorba golanilor.
Eu știu că Gloria este atunci când atingi inimile oamenilor. Așa mi-a spus mie odată Vasile Stângă. La Gloria, inima a fost acoperită cu bani și nu se mai vede. Doar mai bate din când în când ca o amintire a unui sport pedepsit de divinitate nu cu parul, ci cu Pera!”, a scris Viorel Negru.
