“România. 2025.
Ultimele săptămâni mi-au dat mult de gândit.
La interviurile pentru un post de lucrător comercial, am avut, cum n-am mai avut vreodată, doar candidați cu 8 clase. Mulți. Neașteptat de mulți.
Nu că aș fi cerut masterate, dar m-am întrebat sincer dacă se vor descurca.
Unii aveau povești triste în spate. Alții, pur și simplu, lene.
Pe unii chiar i-am dojenit: dacă veniți la noi, vă cer să vă continuați studiile.
Am stat mult în cumpănă când a trebuit să aleg.
Apoi a venit iluminarea.
Ce pretenții absurde am!
În România, cu doar 8 clase poți fi senator.
Da, senator. În Senatul României.
Cu cazier. Cu un dosar penal în curs. Cu un CV mincinos, presărat cu greșeli gramaticale. Cu „studii” la un site de matrimoniale.
Domnul Paul-Ciprian Pintea, senator POT (nume extrem de inspirat), e acolo unde se votează bugete și se face legislație. În timp ce eu mă întreb dacă cineva cu 8 clase poate scana corect niște produse și da restul fără ezitare.
Așadar, nu știu dacă eu am rămas blocată în normalitate…
Dar e tot mai clar că România a trecut demult în zona absurdului.
Și nu pare că mai are drum de întoarcere.
Deci ori eu sunt deplasată, ori România și-a pierdut complet rușinea.
Sau poate că amândouă sunt adevărate.
Și, mai grav, par să devină noua normalitate.”
