În doar 48 de ore, conflictul a depășit granițele Iranului și a cuprins întreaga regiune.
De o parte: SUA și Israel, mizând pe forță militară masivă, supremație aeriană și tehnologie.
De cealaltă parte: Iranul, mizând pe timp, presiune psihologică și haos regional.
În ultimele 24 de ore, Iranul a lovit direct sau indirect 15 țări:
Israel, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatar, Kuweit, Iordania, Irak, Bahrain, Oman, Siria, Cipru.
Au fost atacate baze ale SUA, Franței, Italiei, Germaniei și UK. Ținte civile — aeroporturi, hoteluri, malluri. În Dubai, exploziile se aud la fiecare câteva secunde. Zeci de mii de europeni sunt blocați.
Strategia SUA – un război scurt, decisiv
Planul pare clar: maximum 30 de zile.
• Distrugerea apărării aeriene iraniene – Israel anunță deja supremația aeriană deasupra Teheranului.
• Eliminarea infrastructurii militare: baze, flotă, depozite de rachete.
• Presiune pentru implozia regimului. Atât Donald Trump, cât și Benjamin Netanyahu au făcut apel la dezertări și revoltă internă.
Dar ce urmează dacă regimul cade?
O țară de peste 90 de milioane de oameni, 1,5 milioane km² și o geografie extrem de complicată. Fără trupe la sol? Aproape imposibil de gestionat. Lecția Irakului încă apasă greu la Washington.
Strategia Iranului – războiul lung
Obiectivul Teheranului nu este victoria rapidă.
Este supraviețuirea regimului.
• Fiecare victimă civilă aduce solidaritate internă.
• Fiecare atac asupra vecinilor pune presiune regională pentru oprirea războiului.
• Fiecare european blocat în aeroporturi înseamnă presiune politică asupra guvernelor din UE.
• Fiecare soldat american căzut slăbește sprijinul public din SUA.
Un sondaj Reuters/Ipsos arată deja o Americă divizată privind intervenția.
Iranul mai mizează pe:
– sprijin financiar și informațional din partea Chinei
– reactivarea milițiilor din regiune
– revigorarea sentimentelor antiamericane
– creșterea prețului petrolului prin atacuri asupra petroliere și infrastructurii energetice
– destabilizarea Strâmtorii Hormuz
Chiar și dispariția liderului suprem Ali Khamenei nu garantează căderea regimului. Sistemul e construit să supraviețuiască șocurilor.
Conflictul nu este doar militar. Este economic.
Orice blocaj în Strâmtoarea Hormuz lovește direct Europa și Asia prin prețurile la petrol și LNG. Piețele financiare reacționează deja nervos. Un conflict prelungit poate genera șocuri majore în lanțurile globale de aprovizionare.
Miza reală
SUA și Israel pot câștiga rapid dacă distrug complet capacitatea Iranului de a lansa drone și rachete balistice.
Dacă nu reușesc rapid, timpul va deveni arma Teheranului.
În astfel de conflicte, nu câștigă neapărat cel mai puternic.
Câștigă cel care poate suporta costul mai mare, pentru mai mult timp.
Următoarele zile pot decide dacă asistăm la un război fulger…
sau la începutul unui nou conflict prelungit, alimentat prin proxy de marile puteri.
Istoria se scrie acum.
