Aminitiri nostalgice în poze cartonate ale vremurilor anilor 70’,80’,90’. În acele vremuri, oamenii erau mult mai empatici unii cu alții, mai atenți și mai buni. Aproximativ, toată lumea era de o egalitate financiară, cu mici excepții.
De Crăciun, oamenii aveau tradiții și le respectau. Înainte cu câteva zile se bucurau de “taiatul porcului”, unde pregăteau bucate pentru sărbătorile de iarnă.
Copiii așteptau nerăbdători cadouri și chiar era o bucurie de nedescris. Dacă în zilele noastre copiii primesc tot ce au nevoie la momentul nevoii, în acele vremuri copilașii se rugau, scriau scrisori la “moșul” și dacă erau cuminți, primeau cadoul dorit.
Bunătatea oamenilor din acele vremuri era un dar pentru poporul român. Se întâlneau la mese de sărbătoare, se înfructau în bucatele pregătite de gazdă și depănau amintiri până în noapte târziu.
Locuințele românilor erau modeste. Chiar și bradul de Crăciun era natural și emana un miros frumos. Nu existau globuri sofisticate iar beteală colorată găseau în stoc limitat.
Iarna era iarnă. Zăpadă era de nelipsit iar bucuria pentru copilași era de nemărginit. Se jucau de dimineață până seara în zăpadă sau se dădeau pe derdeluș. Schimbau două sau trei perechi de haine pe zi, așa uzi erau. Nu existau mofturi și nu aveau telefoane mobile. Se strigau în afara caselor pentru a se întâlni. Cuvântul era lege. Își dădeau întâlnire cu o zi înainte și se întâlneau exact acolo la ora stabilită, mergeau pe dealuri și se bucurau de săniile de lemn sculptate de părinți sau de meșterii satelor. Copilașii nu mergeau la sky, doar puțini își permiteau acest lux. Se dădeau cu sacul pe deal și râdeau până se înroșeau la față, de frig și bucurie.
Oamenii mâncau românește, carne de porc și murături. Mesele erau bogate în grăsimi. Salată de boeuf cu multa maioneză, ciorbe de perișoare și de burtă de vită cu smântână. Nelipsitele sărmane cu afumătură. Doar aceste mâncăruri le mai întâlnim în zilele noastre. Românii și-au actualizat meniul și au ales printre acestea multe alte bucate din lumea mare.
Romanii se bucurau de singurul televizor, uneori alb-negru, mic și cu puține canale. Se bucurau de orice și păreau a fi mai fericiți și în relațiile amicale de prietenie. Familia era unită de fiecare sărbătoare la o masă festivă iar bucuria a rămas amprentată în poze cartonate în toate casele.
Românii nu se stresau pentru averi și nu erau agitați pentru “ziua de mâine”. Trăiau frumos și în liniște.
