Data de 4 august 1919 a rămas o zi de referință în istoria Armatei Române. Este ziua în care trupele române, sub comanda generalilor Gheorghe Mărdărescu și Traian Moșoiu, au intrat victorioase în Budapesta, punând capăt regimului bolșevic condus de Béla Kun, care amenința stabilitatea întregii Europe de Est.
Contextul era unul tensionat. Ungaria comunistă atacase România în aprilie 1919, sperând să recucerească Transilvania. Contraofensiva românească a fost însă fulgerătoare. Soldații români au trecut Tisa și, după lupte grele, au ajuns în capitala Ungariei.
În acea zi istorică, o patrulă din cadrul trupelor de Vânători a primit misiunea de a asigura paza clădirii Parlamentului din Budapesta, o clădire monumentală și un simbol al puterii maghiare. Șeful gărzii era sergentul Iordan, un țăran din Oltenia, veteran al Primului Război Mondial.
Ajuns în fața clădirii impunătoare, Iordan a privit spre vârful catargului oficial și a văzut fluturând steagul Ungariei. Deranjat de acest fapt, le-a ordonat soldaților săi să dea jos drapelul. Iordan dorea să arboreze tricolorul românesc, dar, în graba luptelor și a marșului forțat, nici el și nici camarazii săi nu aveau un steag al României la ei.
În acel moment de impas, sergentul a avut o idee care a intrat în legendă. S-a așezat pe treptele Parlamentului și a început să-și desfacă nojițele de la opinci. Încălțările sale erau vechi, tocite și găurite, mărturie a sutelor de kilometri parcurși pe jos, prin ploaie și noroi, de la Tisa până la Dunăre.
Iordan a luat opinca neagră, uzată și plină de praf, s-a urcat personal spre catarg și a legat-o chiar în vârf, deasupra Budapestei. Când un ofițer l-a întrebat ce face, sergentul Iordan a oferit o explicație simplă, dar cutremurătoare, care a fost consemnată de martori:
„Să știe și ei că aici a ajuns opinca românului. Și am pus-o p-aista găurită, ca să vadă cât am mărșăluit noi până aici și cât am suferit noi din cauza lor.”
Gestul nu a fost unul de batjocură gratuită, ci un simbol al victoriei țăranului român simplu („talpa țării”), care, deși echipat modest, cu opinci în loc de bocanci, a reușit să înfrângă o armată inamică și să ocupe o capitală europeană.
Armata Română a rămas în Budapesta până în noiembrie 1919. În tot acest timp, soldații români nu doar că au menținut ordinea, dar au și hrănit populația civilă a orașului, care murea de foame din cauza politicilor regimului comunist anterior. Opinca sergentului Iordan a rămas însă imaginea definitorie a acelei campanii, o dovadă că determinarea și sacrificiul sunt mai puternice decât orice echipament militar.
