Salamul de Sibiu nu este, de fapt, din Sibiu și a fost inventat de un italian.
Deși toată lumea asociază Salamul de Sibiu cu orașul din inima Transilvaniei, adevărul istoric este că salamul nu a fost inventat și nici produs la Sibiu. Locul său de naștere este, în realitate, Sinaia, pe Valea Prahovei.
Povestea începe cu Filippo Dozzi, un italian stabilit în România la sfârșitul secolului al XIX-lea. De meserie pietrar, el a lucrat la construcția Castelului Peleș. Fiind un gurmand și cunoscând rețetele de mezeluri crude-uscate de la el de acasă, Dozzi a observat că Sinaia are o climă perfectă pentru maturarea cărnii: ierni nu foarte aspre, dar lungi, și curenți de aer potriviți. În 1910, a cumpărat o clădire în Sinaia și a început producția a ceea ce el numea „salam de iarnă”.
În acea perioadă, Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar Dozzi dorea să își exporte produsul de lux către piețele vestice. Ruta comercială trecea prin punctul vamal de la Sibiu. Fiecare ladă cu salam care pleca de la Sinaia trebuia să fie verificată și ștampilată la graniță. Vameșii aplicau pe actele de transport și pe lăzi ștampila „Vama Sibiu”.
Comercianții și clienții din imperiu, văzând constant ștampila „Sibiu” pe pachete, au început să ceară marfa sub denumirea de „Salamul din Sibiu”. Brandul s-a format astfel involuntar, prin asocierea produsului cu punctul de expediție, nu cu cel de producție. Filippo Dozzi a fost suficient de inteligent încât să nu corecteze piața, adoptând numele care devenise deja celebru.
Un alt mit care trebuie demontat este cel al cărnii de cal. Rețeta originală (și cea actuală protejată prin IGP) folosește exclusiv carne de porc de cea mai bună calitate și slănină tare, maturată cu ajutorul unui mucegai nobil (Penicillium nalgiovense), care îi dă acea crustă albă specifică și aroma inconfundabilă, fără nicio legătură cu carnea de cal..
