Istoria, tradiția și obiceiul este prezentat de primarul comunei Parva, prin prisma unei mori de apă.
“Mulți din generația actuală nu au trăit acele vremuri în care, pentru a mânca o pâine de grâu, orz, ovăz sau mălai, era nevoie să duci sacul la moară. De aici provine și proverbul „Moara nu merge la sac”. Apa care curge de milenii prin localitatea noastră a avut un rol esențial în hrana oamenilor izolați din zona de munte.
Un sac de grăunțe de porumb era echivalentul multor zile de muncă, din cauza vremurilor grele în care trăiau părinții noștri. Am ascultat cu drag poveștile acelor vremuri, când oamenii spuneau că au adus sacul cu făină în spate tocmai din România, trecând munții. Asta se întâmpla înainte de 1918.
Morile de apă din Parva au fost: moara lui Șandor, moara lui Toma, moara lui Ilie Brândușe de la Izvorul Rece, moara lui Dumitru Rus (Dumitru de la moară), moara lui Scurtu Iacob și o moară aflată peste apă, în stația din Brădățel (posibil a lui Vasile și Ion Scurtu).
Apa Rebrei a pus în mișcare nu doar morile, ci și vâltori pentru pregătirea hainelor din lână și darace pentru prelucrarea acesteia. Vâltoarea lui badea Leon Alexi și a familiei Dumitrean, precum și daracele de lână ale familiei lui Ion Strugari din Zăvor și ale lui Iacob Scurtu au transformat Parva într-o poveste frumoasă pentru generațiile noastre.“, a scris primarul comunei Parva, Ioan Strugari.
